păsări
oameni
și garduri din când în când
în gândurile ei soarele era doar un cerc desenat
cu o mână de copil
chiar dacă în anumite momente ale zilei
își închipuia că este singura ușă deschisă
spre capătul pământului
certitudinea lucidității ei revanșarde
mă urmărea ca un câine hămesit


mi-a spus:
o să te urmăresc până la sfârșitul singurătații
iar dacă vreodată
îți vei lua libertatea de a muri înaintea mea
te voi da în judecată